ANUNT IMPORTANT:




VIDEOCLIPURILE DE LA INTALNIRILE DE POST SI RUGACIUNE SI DE LA SCOALA DE VINDECARE , MAI VECHI , LE PUTETI VIZIONA PE YOUTUBE LA CANALUL MEU VASILE DAN . MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!



ANUNTURI :







Imagini din Baile Felix , orasul in care a avut loc ultima Intalnire de Post si Rugaciune a Strajerilor




hotel Padis


hotel Padis


hotel Padis


hotel Padis


hotel Padis


hotel Padis


Cantecul mamei. Capitolul I

,,Ia pleaca de aici, mai baiete! Toata ziua dai tarcoale in jurul gheretei mele, de parca ai vrea s-o inghiti cu ochii, nu altceva. Am bagat eu de seama demult ca ai vrea sa sterpelesti ceva de pe aici. Dar n-are sa-ti mearga, pentru ca, cu toate ca sunt femeie in varsta, vederea imi este inca destul de buna, ca sa citesc in sufletul unora ca tine ce au de gand sa faca. Pleaca de aici, caci altfel chem politia". Aceste cuvinte aspre au iesit intr-o dimineata din gura femeii batrane care avea la coltul strazii o ghereta in care vindea lucruri de-ale mancarii: covrigi, gogosi, placinte si altele. Dandu-si astfel drumul necazului ei, mania i-a cazut pe un baiat care in clipa aceea era numai la cativa pasi de placintele si cornurile atragatoare; hainele lui zdrentuite si privirile lui lacome te faceau sa crezi ca batrana are dreptate. Cu toate acestea, acest baiat sarman ar fi avut nevoie mai degraba de mila decat de cuvinte asa de aspre si de jignitoare. Trecusera abia cateva saptamani de cand isi pierduse mama, singura care-l iubise atat de mult si care a murit dupa o boala indelungata. Cu toate ca mama lui ramasese de multi ani vaduva si era saraca, totusi, pe cat au ajutat-o puterile, ea a lucrat pentru baiatul ei si a avut grija de hrana si de imbracaminte. In urma insa, imbolnavindu-se, a trebuit sa treaca prin grele incercari. Simtea cum puterile ii scadeau si sfarsitul i se apropia. S-a gandit, se intelege, la soarta sarmanului ei fiu, pe care-l lasa orfan intr-o lume plina de durere si necazuri, dar nu putea sa-l dea in seama vreunei rude, pentru ca singura ei ruda, un frate, plecase ca marinar si nu-i mai scrisese nici un cuvant macar. Fara indoiala ca biata vaduva ar fi fost doborata de durere si de deznadejde, daca n-ar fi cunoscut pe Acela care a fagaduit ca va avea grija de vaduve si de orfani si care, in toate imprejurarile, S-a aratat pentru ai Sai ca Dumnezeul mangaierii si Tatal indurarii. Da, ea cunostea pe Domnul si de aceea putea sa lase in seama Lui pe copilul ei si astfel sa moara in pace. Saracul Gheorghe! Acum era orfan. Nimeni nu intreba de el. Dimpotriva, cand cauta sa se apropie de cineva, acela il lua pe fuga. Fara nici un adapost, umbla de colo pana colo. Oare sa nu fi fost ascultata rugaciunea mamei lui? In dimineata aceea, cand pentru prima oara intalnim pe acest sarman orfan, el nu mancase nimic. Poate ca mirosul gogosilor l-a atras spre ghereta acelei batrane, care, de altfel, cunoscuse pe mama lui si cateodata se servise de el ca sa-i faca vreo treaba. Nu i-o fi mers nici ei bine astazi negotul sau o fi avut vreo alta suparare si de aceea o fi fost asa de manioasa, de s-a rastit la bietul baiat care pana atunci nu i-a dat nici un prilej sa-i puna cinstea la indoiala. Oricum ar fi fost, Gheorghe vedea bine ca in aceasta dimineata nu era rost pentru el sa faca vreun drum pentru batrana sau sa capete ceva de la ea. Aceasta aducea o amara dezamagire pentru el. Mai mult decat toate insa il durea felul jignitor cu care i se poruncise sa plece. La inceput l-au podidit lacrimile. Pe urma mania i se citea pe fata si, necajit, bombanea intruna: N-am furat niciodata si nu pot sa fiu invinuit de asa ceva. Ah, daca ar trai mama, n-as rabda de foame si de frig! Acum nimeni n-are grija de mine si ma ocaraste, ca si cum as fi..." Nu putea sa sfarseasca gandul, cand deodata o mare galagie s-a facut nu departe de el. Un tanar, care trecea prin coltul strazii cu o roaba, s-a apropiat prea mult de ghereta batranei, a atins stalpul care o sprijinea si a rasturnat masa, asa ca tot ce era pe ea s-a rostogolit pe strada. Toate acestea s-au petrecut intr-o clipa si inainte de a se dezmetici batrana din spaima ei si de a izbucni in vaiete galagioase si in ocari, faptuitorul s-a facut nevazut. Toate gogosile si cornurile erau pe jos, care incotro, iar batrana statea furioasa in mijlocul comorilor ei, strangand din pumni si blestemand pe cine i-a facut una ca asta. Era o priveliste de care nu stiai daca trebuie sa razi sau sa-ti fie mila. Gheorghe nu radea. La inceput a simtit chiar mila in inima lui; pe urma, aducandu-si aminte de jignirea suferita, incepu sa se bucure ca a fost razbunat. Daca batrana nu s-ar fi purtat inainte asa de rau cu el, acum s-ar fi grabit s-o ajute. Acum insa, mahnirea lui il facea sa nu se simta in stare sa-i dea o mana de ajutor. M-a facut hot", bombanea el intruna. Sa-si ajute ea singura! Te pomenesti ca o sa creada ca vin numai ca sa-i fur vreun corn. Parca mama nu m-ar fi invatat si alte lucruri decat sa pun mana pe lucrul altuia!" In clipa aceea, privirea i s-a oprit pe o gogoasa care se rostogolise pana aproape de picioarele lui; si, uitandu-se la ea, gandurile i-au fugit in alta parte. Din nou a inceput sa simta foamea cu toata puterea ei. Ah, ce mai gogoasa! Doar sa intinda mana si era a lui! Dar mama, ce ar fi zis mama? Cugetul il sfatuia sa fuga de pacat ca de sarpe. Dar Gheorghe n-a fugit. Pofta crestea. Glasul cugetului a amutit treptat. Nimeni nu se uita la el, iar batrana se tot plangea de necazul ce i s-a intamplat si tot blestema pe tanarul care i-l facuse. Cateva clipe a mai stat baiatul nehotarat si tremurand. Rasuflarea ii era scurta si intrerupta. Inima ii batea cu putere. Lupta launtrica crestea din clipa in clipa. S-a aplecat deodata, a luat repede gogoasa si a fugit cu graba pe care o da un cuget rau, lasand pe batrana sa-si planga soarta. Ah, acum era un hot!

Cele mai vizitate




VERSETUL ZILEI





Asteapta

Autor: Anonim

Te-am strigat cu disperare, Cu-nfrigurare si plangand. Am auzit o voce blanda si uimitoare raspunzand. Te-am rugat sa-mi dai lumina Calauzirea inteleapta, Cu nesfarsita bunatate Mi-ai spus numai atat: ASTEAPTA! S-astept? Ce sa astept? De ce? Stateam infrant si ratacit. Oare e mana Ta prea scurta? Urechea Ta n-a auzit? In genunchi ... a cata oara? Te-am implorat un semn sa-mi dai. Vreau un raspuns la rugaciune! Spune-mi "mergi" sau spune-mi "stai"! Mai invitat sa vin la Tine! Sa cer, sa cred si voi primi! Ai promis ca esti cu mine Sa ma ajuti oriunde-as fi! Dar ma simteam pierdut si singur, Si strigam ... Tu raspundeai in soapta Cu dragoste si cu rabdare: "Copilul meu iubit, ASTEAPTA!" Eram dezamagit si totul Mi se parea cumplit, nedrept Priveam spre cer cu neputinta. Sa mai astept? Dar ce s-astept! Atunci ai coborat la mine. M-ai privit in ochi. Plangeai. Mi-ai spus: "Doreai un semn? O voce? Atat e tot ce iti doreai? As fi putut sa clatin mutii Sa-ntunec soarele pe cer! As fi putut s-aprind vazduhul! Sa-i inviez pe cei ce pier! Daca ti-as arata intr-una Ce sa alegi sa-ti fie bine Tu ai avea raspuns la toate DAR ... nu m-ai intalni pe Mine! Nu ai putea sa simti iubirea Cu care ii incojor pe sfinti. Nu ai putea primi puterea Pe care o dau celor infranti! Nu ai astepta tacut o raza S-alunge norii disperarii! Nu ai simtii odihna sfanta Venita-n urma incercarii! N-ai sti sa umbli prin credinta! Nu m-ai vedea ca-s langa tine! Inima ta cea zbuciumata Nu s-ar mai odihni in Mine! Nu ai cunoaste revarsarea Iubirii Mele pe deplin, Cind Duhul Sfant iti umple viata Cu pace si cu Har divin! Daca durerea ta ar tine, o clipa doar Nu ai lupta! Nu ai cunoaste biruinta Ce poti s-o ai prin jertfa Mea! S-ar implini visele tale, Dar dorul Meu s-ar spulbera! N-as mai putea sa fac din tine O perla in comoara Mea! DECI, fiul Meu, mergi prin furtuna Gandind la zilele senine, Stiind ca cel mai mare dar, E sa ma intalnesti pe Mine!!! Chiar daca nu gasesti raspunsuri Si viata-ti pare prea nedreapta, Sa-ti amintesti ca sunt cu tine Chiar si atunci cand spun: ASTEAPTA!!"