ANUNT IMPORTANT:




VIDEOCLIPURILE DE LA INTALNIRILE DE POST SI RUGACIUNE SI DE LA SCOALA DE VINDECARE , MAI VECHI , LE PUTETI VIZIONA PE YOUTUBE LA CANALUL MEU VASILE DAN . MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!



ANUNTURI :







Imagini din Hateg , orasul in care va avea loc Scoala lui Isus de vindecare si Eliberare a Strajerilor




Hateg


Hateg


Hateg


Hateg








Cantecul mamei. Capitolul II

Da, era un hot! Facuse un lucru care numai cu cateva minute inainte i se parea cu neputinta. Stia ca a facut un pacat, netinand seama de instiintarile cugetului; si mai stia ca nici foamea, nici faptul ca acea gogoasa, care s-a rostogolit pana la picioarele lui, nu-i dadeau dreptul sa faca un lucru despre care cunostea bine ca e un pacat. Lucrul furat a fost mancat mai repede decat a crezut si a dorit. Foamea nu numai ca nu i s-a astamparat, dar a fost si mai mult atatata. Scurta-i gustare destepta in el dorinta dupa ceva mai mult. Cel dintai pas spre rau a deschis usa celei de-a doua ispite. Daca Gheorghe nu s-ar fi lasat stapanit de manie si nu s-ar fi bucurat de raul altuia, poate ca nu s-ar fi invoit cu gandul sa fure, ci ar fi stat tare in ceasul ispitei. Acum parca isi pierduse toata puterea pentru viitor. Inima i s-a deschis pentru cele mai rele ganduri. Se uita cu priviri de ura si de pizma la trecatorii bine imbracati si bine hraniti; niciodata soarta nu l-a apasat asa de greu ca acum. La ceea ce se intamplase, putin se mai gandea. In tot cazul, cauta sa inabuse gandurile care veneau cu privire la acea fapta. In aceasta stare, el se furisa dintr-o strada intr-alta fara nici o tinta. Tot felul de ganduri si de hotarari se intretaiau in capul lui. Se gandea la tot felul de mijloace ca sa-si potoleasca foamea. In clipele acelea ar fi fost in stare sa savarseasca si un omor. Nici nu s-a mai gandit sa caute mici treburi de facut, asa cum facuse obisnuit pana acum. Mancase din fructul oprit. Ii amutise glasul cugetului si urmarea a fost ca pacatul a pus stapanire pe inima lui cu toata puterea, fara ca el sa fie in stare sa i se impotriveasca. In aceasta stare de suflet si-a adus aminte de un camarad de altadata, de care insa nu se lipise, fiindca mama lui ii spusese sa se fereasca de el. Sa-l caute si sa alerge la sfatul aceluia - a fost hotararea sa luata la iuteala. si pentru ce? Pentru ca baiatul acela, care era in stare sa faca orice rau, ii spusese odata ca el ar sti un mijloc de a trai fara munca si fara osteneala. Negresit, cugetul iarasi i-a dat de veste; iarasi i-a aparut in fata chipul mamei lui. Ispita era insa prea puternica si stomacul gol nu-l lasa in pace. A apucat repede pe o alta strada si a luat drumul spre mahalaua unde nadajduia sa gaseasca pe fostul lui camarad. Atat de mult il stapanea acest gand, ca nu mai lua seama la cele din jurul lui. Oamenii si lucrurile treceau ca niste umbre pe langa el. Nu se gandea decat la camaradul lui si cum sa scape cat mai curand de mizerie. Dar stai! Ce este aceasta? Ramase pironit locului. Sunete dulci ii soseau la auz si-i patrundeau nu numai in urechi, ci si in inima. Era cantarea unor copii, care rasuna tocmai cand Gheorghe trecea pe acolo. Lui ii placea sa cante si o facuse de multe ori seara, impreuna cu mama lui. Ce auzea el acum era tocmai cantecul pe care mama lui il canta foarte des si l-a cantat si putin inainte de a muri: 1. Copil orfan si fara casa, de-ai intelege si-ai afla Cat ai sa plangi si cat te-apasa pacatul tau si vina ta...! Si dor iti este de-o Fiinta, ca sa te scape chiar acum, Caci esti flamand si-n neputinta, pierdut pe-al ratacirii drum. 5. De cand durerea ti-e mai mare, cand esti cu totul parasit, Cand nu mai vezi nici o scapare si raul greu te-a-nlantuit Atunci ia seama cum vorbesti, un tainic glas venit de sus, Blandetea lui te si uimeste; e glasul Bunului Isus: 3. „Veniti la Mine-mpovaratii, veniti la Mine cei truditi; Oh, inimile voastre dati-Mi, odihna Mea acum primiti! Si-n suflet ti Se arata chiar El, ce cu amar a suferit Si pentru tine-a sangerat; la sanul Lui El te-a primit. 4. Si-atunci durerea adunata, in timpul cât ai pribegit, In plans fierbinte se desarta... si sufletul s-a linistit! „Cu mangaierile-ti nespuse, la mine, Doamne, ai venit: O, bine ai venit, Isuse! De-acum si eu sunt fericit!" Obrajii baiatului se facura palizi si lacrimile umplura ochii lui negri. Mai viu ca totdeauna i-a venit iarasi in minte fata palida a mamei lui cand murea si parca simtea slaba ei strangere de mana cand, cu buzele albe, soptea asupra lui cea din urma binecuvantare. „Este cantecul pe care mama m-a invatat sa-l cant. Da, este cantecul mamei!" isi zicea cu jumatate de gura. Glasul ii tremura. Inima, care cu putin inainte era plina de incapatanare, s-a muiat la auzul cantecului drag. Gandul la mama lui credincioasa se facea din minut în minut tot mai viu in sufletul lui. Se gandea la acele clipe cand ochii ei s-au indreptat cu duiosie spre fata lui si l-a indemnat staruitor sa nu apuce pe cai rele. Se gandea la cele din urma ceasuri ale bolnavei, cand, sub apasarea suferintei si a lipsurilor, i-a vorbit cu glasul stins de sfarsitul ei apropiat si de dorul pe care-l avea de a fi in curand la Domnul si cand, cu lacrimi de bucurie, a laudat harul Aceluia care a murit pe cruce pentru pacatele ei si care n-a parasit-o niciodata. Ciudat, in dimineata aceasta, trecutul facea asupra lui o impresie mai adanca decat in ziua cand s-a intamplat. De unde venea aceasta? Domnul Dumnezeu, in fata Caruia totul este gol si descoperit, facea pe sarmanul baiat sa priveasca in adancul sufletului sau, iar degetul Lui atotputernic batea la usa cugetului adormit. Iubite cititor, ai simtit tu vreodata aceasta bataie? Sau ai parcurs pana acum drumul fara sa te gandesti la ochiul care te vede si la mana atotputernica a lui Dumnezeu? Scriitorul acestor randuri a simtit aceasta bataie, ceea ce i-a slujit spre mantuirea sufletului lui. Si micul Gheorghe simtea acum, cu frica si cutremur, aceasta bataie. Era lucru lamurit ca trebuia sa paraseasca calea de pana acum, daca voia sa o mai vada pe mama lui iubita, incetul cu incetul, lacrimile baiatului incetara. O noua hotarare s-a trezit in el. Privirea i s-a inviorat si si-a spus singur cu tarie: „Da, asa am sa fac. Tot asa mi-ar spune si mama sa fac. Cu cel dintai ban am sa platesc gogoasa pe care am furat-o". Aruncand inca o privire spre casa in care sunetele cantecului tocmai se stinsesera, s-a intors cu pasi repezi pe drumul pe care, cu putin inainte, mersese cu alte hotarari si cu alte simtiri.

Cele mai vizitate




VERSETUL ZILEI





Asteapta

Autor: Anonim

Te-am strigat cu disperare, Cu-nfrigurare si plangand. Am auzit o voce blanda si uimitoare raspunzand. Te-am rugat sa-mi dai lumina Calauzirea inteleapta, Cu nesfarsita bunatate Mi-ai spus numai atat: ASTEAPTA! S-astept? Ce sa astept? De ce? Stateam infrant si ratacit. Oare e mana Ta prea scurta? Urechea Ta n-a auzit? In genunchi ... a cata oara? Te-am implorat un semn sa-mi dai. Vreau un raspuns la rugaciune! Spune-mi "mergi" sau spune-mi "stai"! Mai invitat sa vin la Tine! Sa cer, sa cred si voi primi! Ai promis ca esti cu mine Sa ma ajuti oriunde-as fi! Dar ma simteam pierdut si singur, Si strigam ... Tu raspundeai in soapta Cu dragoste si cu rabdare: "Copilul meu iubit, ASTEAPTA!" Eram dezamagit si totul Mi se parea cumplit, nedrept Priveam spre cer cu neputinta. Sa mai astept? Dar ce s-astept! Atunci ai coborat la mine. M-ai privit in ochi. Plangeai. Mi-ai spus: "Doreai un semn? O voce? Atat e tot ce iti doreai? As fi putut sa clatin mutii Sa-ntunec soarele pe cer! As fi putut s-aprind vazduhul! Sa-i inviez pe cei ce pier! Daca ti-as arata intr-una Ce sa alegi sa-ti fie bine Tu ai avea raspuns la toate DAR ... nu m-ai intalni pe Mine! Nu ai putea sa simti iubirea Cu care ii incojor pe sfinti. Nu ai putea primi puterea Pe care o dau celor infranti! Nu ai astepta tacut o raza S-alunge norii disperarii! Nu ai simtii odihna sfanta Venita-n urma incercarii! N-ai sti sa umbli prin credinta! Nu m-ai vedea ca-s langa tine! Inima ta cea zbuciumata Nu s-ar mai odihni in Mine! Nu ai cunoaste revarsarea Iubirii Mele pe deplin, Cind Duhul Sfant iti umple viata Cu pace si cu Har divin! Daca durerea ta ar tine, o clipa doar Nu ai lupta! Nu ai cunoaste biruinta Ce poti s-o ai prin jertfa Mea! S-ar implini visele tale, Dar dorul Meu s-ar spulbera! N-as mai putea sa fac din tine O perla in comoara Mea! DECI, fiul Meu, mergi prin furtuna Gandind la zilele senine, Stiind ca cel mai mare dar, E sa ma intalnesti pe Mine!!! Chiar daca nu gasesti raspunsuri Si viata-ti pare prea nedreapta, Sa-ti amintesti ca sunt cu tine Chiar si atunci cand spun: ASTEAPTA!!"