ANUNT IMPORTANT:




VIDEOCLIPURILE DE LA INTALNIRILE DE POST SI RUGACIUNE SI DE LA SCOALA DE VINDECARE , MAI VECHI , LE PUTETI VIZIONA PE YOUTUBE LA CANALUL MEU VASILE DAN . MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!



ANUNTURI :







Imagini din Baile Felix , orasul in care a avut loc ultima Intalnire de Post si Rugaciune a Strajerilor




hotel Padis


hotel Padis


hotel Padis


hotel Padis


hotel Padis


hotel Padis


Cantecul mamei. Capitolul III

Nu a mers mult si hotararea luata avea sa fie pusa la incercare. Abia a ajuns intr-o strada mai insemnata, cand o trasura inchisa s-a oprit in fata lui. Gheorghe a luat seama si a vazut ca cei doi cai de la trasura erau cam sperioti si nu ingaduiau vizitiului sa-i lase din mana; de aceea a alergat repede sa deschida el usa. O doamna batrana a coborat si a dat baiatului doi lei, lucru care i-a facut mare bucurie. Acum putea sa implineasca hotararea luata. Dar, ah, foamea! Cu cata putere se anunta ea din nou! Erau cativa pasi pana la brutarie. Cum ardeau cei doi lei in mana flamandului baiat! Dorinta de a manca ceva se facea din ce in ce mai simtita. Dar nici cugetul nu mai dormea. Tepusul lui era foarte ascutit. Simtea ca cei doi lei nu erau ai lui, ci ai batranei si ca acum datoria lui era sa se duca la ea si sa-i plateasca gogoasa furata. „Ce foame imi este" isi zicea el in soapta, uitandu-se cu lacomie la cei doi lei pe care ii avea in mana. „N-as putea sa-i platesc mai tarziu? Doar ea nu se asteapta la acesti bani". Acestea isi spunea el, ca sa-si amuteasca cugetul care-i vorbea mereu; si chiar incepuse sa faca cativa pasi spre brutaria din apropiere. Dar din nou i-a venit in minte chipul mamei si s-a oprit. Nu-i spusese oare mama lui odata ca a nu face un lucru bun sau a-l amana merita tot atata pedeapsa ca atunci cand ai facut un lucru rau? Pe deplin hotarat, s-a indreptat spre ghereta. Dar deodata iar s-a oprit. O noua greutate i s-a pus in cale. Ah, diavolul are mereu pietre, pe care ni le arunca in cale! „Nu, nu, asta nu merge" isi spunea el singur. „Nu voi putea sa marturisesc vreodata batranei ca am furat. Atunci va gandi si mai mult ca are dreptul sa ma ocarasca". A stat asa mult timp, fara sa se poata dumiri. Sa se smereasca in fata batranei si sa-i marturiseasca greseala, i se parea prea mult. Totul in el se ridica impotriva acestui lucru. „Poate ca as reusi sa trec pe langa ghereta si sa pun banii intr-un loc fara sa fiu vazut. Aceasta n-ar fi un lucru rau" isi spunea el. „Dar", adauga dupa o scurta gandire, „batrana iar o sa creada ca am venit sa fur gogosi". Nehotarat si incurcat se uita lung la cei doi lei din mana lui. Ce sa faca? Oh, inima mandra si trufasa! Cugetul ii spunea tare si deslusit: trebuie sa-ti marturisesti greseala! Dar inima nu voia. In sfarsit, dupa o lupta lunga si grea, a biruit si aceasta ispita din urma; si, fara zabava, a pornit iarasi spre ghereta, incat dupa cateva minute, se gasea in fata ei. De departe a auzit glasul cunoscut al batranei. Vorbea cu un om imbracat cu haine de marinar: acesta tocmai isi cumparase de acolo ceva de mancare. Dupa cat a putut baiatul sa deosebeasca din departare, fata batranei arata tot a suparare, lucru care era desigur urmarea necazului avut cu cateva ceasuri inainte. Lupta in inima baiatului a inceput din nou. Un tremur puternic ii scutura tot trupul si obrajii lui palizi i s-au inrosit si aratau ce mare tulburare era inauntrul lui. Mult timp a stat pironit locului. Pe urma insa si-a soptit printre buze: „Acum, ori niciodata!" si cu pasi hotarati a pasit inaintea batranei. - „V-am furat azi-dimineata o gogoasa" spuse el cu glasul tremurand. „Imi pare rau, pentru ca stiu ca am facut un pacat. Iata, va aduc banii pe ea. I-am castigat in chip cinstit". Batrana parea foarte mirata. Venirea pe neasteptate a baiatului pe care-l alungase intr-un chip atat de jignitor, precum si marturisirea sincera a vinei lui au miscat-o atat de mult, ca abia dupa un timp a putut sa spuna: - „Frumos din partea ta, Gheorghe. Totdeauna ai trecut in fata mea drept un baiat cinstit; dar aceasta n-as fi crezut-o cu putinta. Ei, acum este bine. Nu sunt suparata pe tine". Strainul, atras de scena aceasta cu totul neobisnuita, privea pe baiat tot mai mirat. La o astfel de purtare nu s-ar fi asteptat de la acest copil zdrenturos, a carui intreaga infatisare vorbea de saracie si de mizerie. Intre timp, batrana si-a mai revenit din mirarea ei si, ca si cum ar fi ghicit gandurile marinarului, a urmat in felul ei vorbaret: - „Aici se vede, domnule, la ce poate sa duca o buna crestere. Mama acestui baiat a fost o vaduva sarmana care a luptat cu multe greutati ca sa nu ajunga sa cerseasca cu copilul ei, caci era tare bolnavicioasa. A fost foarte cinstita si credincioasa, chiar mai mult decat credincioasa. Dar acum a luat-o Dumnezeu la El si acest baiat n-are acum nici tata, nici mama, nici rude, nici prieteni care sa aiba grija de el si trebuie sa traiasca de azi pe maine. Dar nu plange, Gheorghe. Un baiat mare ca tine nu trebuie sa planga". Interesul strainului crestea din clipa in clipa. Ochii nu i se mai luau de la baiat, in timp ce batrana cu ghereta urma sa tot vorbeasca, zugravind insusirile alese ale vaduvei care murise. - „Gheorghe te cheama pe tine, baiete? intreba marinarul cu glas prietenos. ?Stii tu ce meserie a avut tatal tau? Cum il chema? Nu cumva il chema Gheorghe Garleanu?" - „Da, domnule, tocmai asa este", intrerupse batrana vorbareata. Asa este, pe tatal lui il chema Garleanu si a fost geamgiu. Acum patru ani a avut nenorocirea sa cada de la al treilea etaj in strada, lucru care i-a pricinuit moartea". O lacrima s-a rostogolit peste obrazul rumen al marinarului si, adanc miscat, a imbratisat pe baiat, spunand: - „Vino, Gheorghe! Eu sunt unchiul tau, singurul frate al mamei tale. De cateva zile m-am intors de pe mare si am cautat pe parintii tai. Nimeni n-a putut sa-mi dea vreo lamurire, daca au murit sau daca s-au mutat. Eram gata sa ma las de a mai cerceta si voiam sa plec, cand Dumnezeu mi-a indreptat pasii aici, ca sa te gasesc, copilul meu. Acum sapte ani, cand mi-am luat bun ramas de la parintii tai, ei stateau destul de bine si niciodata n-as fi crezut ca mama ta, scumpa mea sora, va ajunge vreodata intr-o stare asa de grea. ?Si acum..." - „Ea este in cer", intrerupse baiatul cu tristete. „Ea s-a rugat mult pentru mine si pentru dumneata, draga unchiule". Marinarul a tacut mai mult timp. Pe trasaturile fetei lui se putea citi deslusit ca isi dadea multa silinta ca sa-si stapaneasca simtamintele inimii. Dupa aceea si-a pus mana lui lata pe capul baiatului si i-a zis: - „De acum incolo esti copilul meu. Imi voi da silinta sa-si fiu tata si mama. Dumnezeu m-a binecuvantat si mi-a dat putinta sa am cu ce sa te ingrijesc". Nu vreau sa incerc sa arat bucuria baiatului acum fericit. Nici un cuvant n-a razbit pana pe buzele lui, dar lacrimile care-i curgeau pe obrajii sai ofiliti aratau cu prisosinta ca inima ii era plina de lauda si recunostinta catre Acela care a ascultat rugaciunile mamei lui. Dupa ce Gheorghe, la indemnul unchiului sau, si-a potolit foamea la ghereta batranei, a plecat dus de mana de unchiul sau. Din ziua aceea s-a sfarsit cu saracia micului nostru prieten. N-a mai fost fara adapost, ci la un om care-l iubea din toata inima si care ingrijea de el ca un tata. Mai tarziu, Gheorghe isi aducea adeseori aminte de intamplarea din fata gheretei batranei. Vedea in aceasta o marturie vie despre bunatatea si purtarea de grija a Tatalui ceresc. Dar mai ales traia in inima lui amintirea clipei cand a stat in fata acelei case unde a fost oprit de sunetele cantecului asa de placut si asa de cunoscut de el. Aceasta a fost de fapt clipa hotaratoare din viata lui. A recunoscut cat de rea era inima lui si cat de urat era pacatul inaintea lui Dumnezeu; Si acesta a fost drumul care l-a condus in bratele Domnului Isus, in al Carui sange este izvor de pace si de iertare.

Cele mai vizitate




VERSETUL ZILEI





Asteapta

Autor: Anonim

Te-am strigat cu disperare, Cu-nfrigurare si plangand. Am auzit o voce blanda si uimitoare raspunzand. Te-am rugat sa-mi dai lumina Calauzirea inteleapta, Cu nesfarsita bunatate Mi-ai spus numai atat: ASTEAPTA! S-astept? Ce sa astept? De ce? Stateam infrant si ratacit. Oare e mana Ta prea scurta? Urechea Ta n-a auzit? In genunchi ... a cata oara? Te-am implorat un semn sa-mi dai. Vreau un raspuns la rugaciune! Spune-mi "mergi" sau spune-mi "stai"! Mai invitat sa vin la Tine! Sa cer, sa cred si voi primi! Ai promis ca esti cu mine Sa ma ajuti oriunde-as fi! Dar ma simteam pierdut si singur, Si strigam ... Tu raspundeai in soapta Cu dragoste si cu rabdare: "Copilul meu iubit, ASTEAPTA!" Eram dezamagit si totul Mi se parea cumplit, nedrept Priveam spre cer cu neputinta. Sa mai astept? Dar ce s-astept! Atunci ai coborat la mine. M-ai privit in ochi. Plangeai. Mi-ai spus: "Doreai un semn? O voce? Atat e tot ce iti doreai? As fi putut sa clatin mutii Sa-ntunec soarele pe cer! As fi putut s-aprind vazduhul! Sa-i inviez pe cei ce pier! Daca ti-as arata intr-una Ce sa alegi sa-ti fie bine Tu ai avea raspuns la toate DAR ... nu m-ai intalni pe Mine! Nu ai putea sa simti iubirea Cu care ii incojor pe sfinti. Nu ai putea primi puterea Pe care o dau celor infranti! Nu ai astepta tacut o raza S-alunge norii disperarii! Nu ai simtii odihna sfanta Venita-n urma incercarii! N-ai sti sa umbli prin credinta! Nu m-ai vedea ca-s langa tine! Inima ta cea zbuciumata Nu s-ar mai odihni in Mine! Nu ai cunoaste revarsarea Iubirii Mele pe deplin, Cind Duhul Sfant iti umple viata Cu pace si cu Har divin! Daca durerea ta ar tine, o clipa doar Nu ai lupta! Nu ai cunoaste biruinta Ce poti s-o ai prin jertfa Mea! S-ar implini visele tale, Dar dorul Meu s-ar spulbera! N-as mai putea sa fac din tine O perla in comoara Mea! DECI, fiul Meu, mergi prin furtuna Gandind la zilele senine, Stiind ca cel mai mare dar, E sa ma intalnesti pe Mine!!! Chiar daca nu gasesti raspunsuri Si viata-ti pare prea nedreapta, Sa-ti amintesti ca sunt cu tine Chiar si atunci cand spun: ASTEAPTA!!"