ANUNT IMPORTANT:




VIDEOCLIPURILE DE LA INTALNIRILE DE POST SI RUGACIUNE SI DE LA SCOALA DE VINDECARE , MAI VECHI , LE PUTETI VIZIONA PE YOUTUBE LA CANALUL MEU VASILE DAN . MULTUMESC PENTRU INTELEGERE!



ANUNTURI :







Imagini din Baile Felix , orasul in care a avut loc ultima Intalnire de Post si Rugaciune a Strajerilor




hotel Padis


hotel Padis


hotel Padis


hotel Padis


hotel Padis


hotel Padis


Comoara

Multi copii au vazut Alpii, acel lant lung de munti cu varfurile acoperite de gheata si de zapada, lant al carui punct culminant, Mont Blanc, atinge inaltimea de 4.810 metri. Alpii constituie, in multe zone, frontiera dintre Elvetia, Franta, Italia si Austria, de-a lungul latitudinii de 46-47 de grade. Din toate partile acestor munti tasnesc torente. De fapt, zapada si apa se pravalesc in vai, formand uneori lacuri si chiar fluvii care se varsa mai apoi in mare. Aceste vai sunt locuite de familii care vorbesc franceza, piemonteza, italiana si alte diverse dialecte retoromane sau germanice. Fiecare isi iubeste tara si ii canta frumusetile. Privind spre partea de unde rasare soarele, mult mai departe de Italia, dincolo de Liban si de Afghanistan - despre care fara indoiala ca ati auzit vorbindu-se - se gaseste un lant de munti impresionanti: Himalaya, Karakoram si Tian-tan, al carui cel mai inalt pisc este de 7 439 de metri. Acest lant formeaza frontiera dintre India, China si Uniunea Sovietica si se situeaza intre latitudinea de 28 si 42 de grade, in arc de cerc. Tian-Tanul ar trebui sa aiba clima calda a Spaniei, dar, datorita altitudinii atat de mari, aici este un frig teribil si aerul este foarte rarefiat. Mii de torente coboara de pe coastele acestor munti si se varsa in fluviile din preajma deserturilor. Iata numele unor tari care inconjoara Tian-Tanul: de partea ruseasca sunt vechile regate ce se numeau Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kazahstan; de partea chineza se afla Sin Kiang, ai carui locuitori sunt uighurii. Ca sa fim corecti, trebuie sa spunem ca toate aceste populatii sunt nomade, ele traind de ambele parti ale frontierei, atat in China cat si in Uniunea Sovietica. Cele doua guverne incearca sa impiedice acest du-te-vino, dar legaturile de familie sunt mai puternice decat reglementarile legale. Indiferent de limba materna a localnicilor, in China ei trebuie sa vorbeasca chineza, iar in Uniunea Sovietica rusa. In China se utilizeaza alfabetul latin, ca si la noi, iar in Uniunea Sovietica cel chirilic sau rus. Inaintea acestei separari, copiii erau obligati sa scrie cu caractere arabe. Urmare contactului avut cu lumea araba, ei au pastrat religia musulmana. Regii care ii guvernau se numeau hani, formand, cu alte cuvinte, dinastia Han. Fiecare mic popor ramane si astazi atasat tarii sale si limbii vorbite in aceste stravechi tari. Anvar este un tanar uighur de paisprezece ani. Locuieste intr-un targusor de la poalele Tian-Tanului, de partea rusa. Tatal sau este ghid montan. Bunicii lui traiesc pe versantul chinezesc. In momentul in care incepe povestioara noastra, Anvar se intoarce de la scoala, purtand un saculet plin cu carti si cu caiete. - Vacanta placuta! ii striga el colegului. Apoi isi facu drum prin piata deosebit de animata de taranii care isi ofera spre vanzare produsele propriilor gospodarii sau vanatul proaspat. - Cine doreste caise, fistic, masline, migdale? - Cumparati gustoasele ciosvarte ale caprelor de munte! - Numai aici puteti gasi o gazela persana! Anvar scoate o copeica din buzunar si isi cumpara o painisoara uighura, foarte gustoasa, numita „ahnan", apoi se indreapta catre un zid de beton impodobit cu cioburi de sticla si impinge o poarta grea ce se deschide intr-o curte, in stanga, se afla casa in care locuieste el, facuta din caramizi de argila si paie si zugravita in ocru. In dreapta, este fantana si, langa ea, o masa inconjurata de scaune joase. Zunin, cinele ce isi face siesta sub masa, la umbra, isi dezmorteste spinarea si vine in intampinarea lui Anvar. Da din coada, bucuros ca s-ar putea ivi ocazia sa-si faca plimbarea zilnica. Doamna Kamaer, mama lui Anvar, iese din casa. E scunda, imbracata intr-un pantalon galben si o tunica matlasata, cu dungi albastre-verzui. Parul ei negru, pieptanat spre spate, coboara pana la mijloc intr-o cosita stralucitoare. Cand umbla, fara zgomot, parca alunecand, datorita ghetelor cu care este incaltata, cerceii ei eleganti scot clinchete vesele. Ea se indreapta spre Anvar si ii aduce cu gratie doua cesti si un ceainic cu ceai verde. -Trebuie sa fii multumit ca ai terminat trimestrul, spuse ea. Iti va face bine sa iei putin aer. N-ai vrea, in timpul plimbarii pe care o vei face cu cinele, sa culegi pentru mine niste flori din padure? Nu ai observat? Parca toata padurea ar fi inflorit! Mi-ar face placere sa am in casa niste lalele rosii, ibiti albastri, narcise si zambile. Tata se va intoarce curand, impreuna cu un client. A plecat cu masina sa-l caute la Alma-Ata. „Hm! exclama in gand Anvar. Poate am sansa sa ma ia cu el." Cu acest gand, pleaca cu pasi grabiti spre padure. Zunin alearga inainte. Anvar o apuca pe o scurtatura si incepe sa culeaga flori, caci sunt, intr-adevar, din belsug. Foloseste adesea briceagul, pentru a nu le strica tulpinile. Zunin are insa ceva, pentru ca maraie mereu, coboara coasta, apoi o urca din nou si tot asa. Anvar se intreaba care o fi oare motivul acestei agitatii. Deodata, prin padure, se rostogoleste la vale un bolovan. Anvar are prezenta de spirit sa se ascunda in spatele unui trunchi de brad. Apoi merge mai departe. O a doua piatra cade in josul pantei. Zunin geme, maraie si il priveste pe stapanul sau cu un aer rugator. Anvar coboara in fuga cararea, cand o a treia piatra se opreste chiar in fata lui. Un pastor cazac, care tocmai trecea pe acolo, ii spune: - Vino repede aici. Iti voi arata de unde vin aceste pietre mari. Vezi acolo sus ursoaica aceea si pe cei trei ursuleti ai ei? A iesit din grota si acum ridica pietrele pentru ca micutii ei sa poata manca viermii si insectele care se ascund sub ele. E o mama buna: isi invata ursuletii cum sa-si gaseasca hrana. Cu toate acestea, ar fi mai bine pentru tine sa nu ramai singur pe aici. Sa ne intoarcem in oras! Anvar ii aduce mamei sale un minunat buchet de flori si ii povesteste aventura prin care a trecut. - Crezi, mama, ca ursoaica m-ar fi atacat? - In general, ursii se tem de oameni, dar, cum ea isi pazeste puii impotriva celor care le-ar putea face vreun rau, presupun ca daca te-ai fi apropiat prea mult ai fi riscat sa fii atacat. Instinctul protector al ursoaicei este deosebit. De aceea isi ascunde ea puii in grota, in cateva zile ea le va arata unde sa gaseasca fructe si miere salbatica, apoi va cauta in rau pesti, impreuna cu ei si, dupa aceea, va ataca turmele pentru a vina miei. Ea vrea ca ursuletii ei ss fie suficient de hraniti pentru a putea suporta cele patru luni de hibernare. In acel moment se aude un zgomot de cheie in poarta si intra tata. Are o palarie negru cu alb. Invita trei oameni sa ia loc in jurul mesei, in vreme ce doamna Kamaer dispare inspre bucatarie pentru a arunca o ultima privire la orezul cu legume pe care tocmai l-a pregatit. „Sunt deja patru oameni, cu tata cu tot, asa ca nu cred ca voi mai avea si eu loc in jeep! gandeste Anvar. Ma intreb cine or fi cei trei?" Domnul Kamaer se ridica. - Va rog sa serviti un ceai verde, domnilor. Sau poate doriti niste fructe, adauga el, aratand un cos plin cu caise si cu pepeni verzi, bine copti. Nu va ofer alcool, caci alcoolul si altitudinea nu fac casa buna. - Aveti dreptate! raspunse unul dintre vizitatori, cel cu parul blond. Prefer ceaiul. Zarindu-1 pe Anvar, musafirul adauga, cu un zambet fermecator: - Am auzit ca tu te numesti Anvar. Eu ma numesc Danny. Mergi la scoala aici? - Da, raspunse Anvar, studiez rusa si putina engleza, dar limba mea este uighura, limba tarii mele. Stiti, tara mea se intinde pana la Sinkiang. - Ai tot dreptul sa-ti iubesti tara, An var. si eu mi-o iubesc pe a mea, Anglia, desi mi-am petrecut toata tineretea intr-o tara musulmana din Africa de Nord, unde am invatat sa cunosc muntii Atlas si, mai incolo, desertul Sahara. Anvar facu ochii mari. „Danny e un adevarat explorator! gandeste el. Un explorator adevarat, ca Semionov, despre ale carui ispravi am invatat. Atata doar ca Semionov a trait in secolul trecut." Ochii lui stralucesc de interes. Adunandu-si putinele cunostinte, el izbucneste: - You are a great man! (Sunteti un mare om!) - I am an ordinary man, but with a great Master! raspunde Danny. (Sunt un om obisnuit, dar cu un Stapin mare), (in engl., in original - n.tr.) Anvar este dezorientat. La ce inalt personaj face Danny aluzie? Oamenii se apuca sa faca planul pentru escaladarea muntelui pana la defileul Santa?, ca sa admire de acolo muntii „ceresti", cum le place chinezilor sa numeasca Tian-Tanul. - Am studiat colectiile lui Semionov; mai mult de o mie de plante diferite, dintre care multe sunt necunoscute in Europa; bucatile de minereuri; descrierile sale de animale si de pasari. Iata de ce am intreprins aceasta calatorie, zise Danny. Va prezint un fotograf excelent, dotat cu aparate perfectionate si, de asemenea, pe unul dintre prietenii mei cazaci, mare colectionar de serpi si de insecte. Tatal lui Anvar se intreaba daca vor putea pune toate materialele in jeep si daca nu cumva ar trebui sa plece cu o camioneta. si chiar le sugereaza celorlalti lucrul acesta. -Tocmai ma gandeam la treaba asta! spune Danny, care — lucru uimitor — vorbeste uighura. Mai ales ca mi-ar fi placut sa iau cu mine un „gers". E un cort pe care l-am cumparat din Mongolia. Este foarte mare si ne-ar permite sa ne amenajam tabara mult mai confortabil; si, pe urma, mai trebuie si lemnele pentru foc. Da, mai bine sa luam o camioneta. Speranta renaste in inima lui Anvar. Ia cu el ceainicul gol si revine apoi pentru a-i servi pe musafiri cu ceai proaspat. Apoi se indeparteaza putin, tinand in mana fluierul sau de lemn, si incepe sa cante o melodie de prin partile locului, un cantec pe care l-a invatat de la bunicul lui. - Daca l-am lua pe fiul dumneavoastra cu noi? ii sopteste Danny domnului Kamaer. Intrebarea ramase fara raspuns. Discutia se concentreaza acum spre aspectele tehnice ale calatoriei. - Profesore, spuse ghidul, cate calatorii vreti sa faceti? - Depinde! in alta ordine de idei, sunt cu totul de acord cu ideea dumneavoastra de a escalada trecatoarea, daca ne va permite timpul si, daca nu este prea multa zapada, mi-ar placea sa traversez Khorogul la Kyzulart. Nu acesta este drumul pe care il urmau imensele caravane de camile si de cai ale lui Marco Polo? Anvar nu-si mai putea stapani bucuria. Se hotari ca, indiferent daca va merge si el in aceasta calatorie, sa persevereze in studiul limbii engleze, care, iata, ii deschide perspective minunate. Cat de extraordinar este faptul ca Danny cunoaste uighura si chiar si cazaca! Oare care este motivul pentru care le-a invatat? Stapanul sau i-a cerut-o? Ziua plecarii a sosit! Trei dintre oameni iau loc in jeep. Anvar e instalat in mijlocul bagajelor din camioneta, impreuna cu cazacul. Masinile pornesc pe un drum accidentat, prin padurea de brazi si de mesteceni. Vegetatia de la poalele copacilor retine apa ca un burete. Padurea rasuna de cantecele pasarilor. Masinile se opresc din cand in cand pentru a permite fotografului sa imortalizeze pe pelicula cateva specii de pitigoi. La 2.500 de metri se observa un „kislak", un catun unde traiesc pastorii. Jeepul o apuca pe un drum in serpentina si franeaza in spatele unui batran muntean calare pe un ponei cu coama lunga. Fata sa trudita seamana, in razele ultraviolete, cu un mar copt in foc. E un tadjic. Apare un baietas. A invatat putina rusa la scoala, asa ca le serveste ca interpret. - Ce faceti cu vulturul acesta imens legat de bratul dumneavoastra si cu capul acoperit cu scufia aceea de pasla? - Îmi serveste drept soim, iar scufia il impiedica sa fie atent in alta parte. Astfel mi se supune cand il trimit sa-mi caute prada. - si plasa aceasta pe care o purtati pe umar? E pentru pescuit, fara indoiala, nu? - Nu! Ma ajuta sa prind leoparzii zapezilor. Acest soi de pisica salbatica alearga cu optzeci de kilometri pe ora si se hraneste cu oile si cu yacii nostri. Arunc plasa asupra leopardului, si acesta, zbatandu-se, se incurca in ea, incat nu ne mai ramane altceva de facut decat sa-l omoram. Sositi la „kislak", alpinistii obtin permisiunea de a intinde cortul pe o terasa, intr-o ora si jumatate scheletul cortului este deja instalat. Cortul, acoperit cu panza si postav alb, starneste curiozitatea satenilor. Li se explica scopul acestei calatorii si dorinta exploratorilor de a cina in comun, in jurul unui foc de tabara. Ochii vorbesc in locul gurii, privirile tin loc de cuvinte. Localnicii acestia nu prea au parte de vizite. Cazacul a adus un aparat de radio si un casetofon. Danny, care si-a facut rost de un fluier, ii face semn lui Anvar. - Vom incepe prin a le canta ceva. Canta micutul tau cantec, iar la strofa a doua te voi acompania si eu. Satenii sunt incantati. Apoi, Danny fredoneaza un alt cantec, pe care il canta dupa aceea cu cuvinte: „Da, ma iubeste, El ma iubeste; Ma iubeste, da, Biblia-mi spune asa." Atunci, cazacul isi pune in functiune casetofonul, dupa care se aud urmatoarele cuvinte in limba engleza: „Care om dintre voi, daca are o suta de oi si pierde una dintre ele, nu lasa pe celelalte nouazeci si noua pe islaz si se duce dupa cea pierduta pana cand o gaseste? Dupa ce a gasit-o, o pune cu bucurie pe umeri; si, cand se intoarce acasa, cheama pe prietenii si pe vecinii sai si le zice: "Bucurati-va impreuna cu mine, caci mi-am gasit oaia cea pierduta." „Tot asa, va spun ca va fi mai multa bucurie in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua de oameni neprihaniti, care n-au nevoie de pocainta" (Luca 15.4-7). Danny, exploratorul, se adreseaza atunci pastorilor: - Mi-am trait toti anii tineretii in Maroc, o tara musulmana. Parintii mei erau medici. Noi, copiii, ne jucam cu ceilalti copii marocani, intr-o zi, Bunul Pastor, Domnul Isus, m-a gasit ca pe un miel pierdut; de atunci, fac parte din turma Sa si sunt foarte fericit. Se reaseaza, iar prietenul sau, colectionarul de insecte, ia cuvantul: - Eu sunt cazac, dar traiesc de cealalta parte a Tian-Tanului. Cateva familii chineze au fost trimise in satul nostru. Ei ne-au vorbit despre Biblie, care ne invata sa-L cunoastem pe Dumnezeu. Stiti voi ca Dumnezeu ne-a iubit atat de mult incat ni L-a trimis pe Isus, unicul Sau Fiu, pe pamant? Oamenii L-au dispretuit, L-au ponegrit si au sfarsit prin a-L rastigni. Isus a acceptat sa moara, caci, pe cruce, El a purtat pacatele noastre. El nu ne cere decat un lucru: sa credem in El, sa-L primim in inimile noastre ca pe Salvatorul nostru. Atunci vom deveni fii ai lui Dumnezeu si Domnul va avea grija de noi ca un pastor care se ingrijeste de mielul sau cel drag. - Nu au fost impiedicati acesti oameni sa vorbeasca despre Dumnezeu? se auzi o voce. Eu credeam ca este interzis. - Da, aceste familii chineze au fost condamnate de guvern, dar nu si-au renegat Stapanul si, intr-o zi, ne-au facut surpriza de a ne aduce Cartea Sa, Noul Testament, in limba noastra. E o carte minunata! Asteptand momentul in care o vom putea avea si in limba uighura, v-am adus o caseta care contine mai multe povestiri din Biblie. Toate sunt adevarate si va arata calea pe care trebuie sa mergeti pentru a avea viata vesnica. Anvar se apropie de tatal sau, pe care il simte foarte interesat. Dupa cina, cazacul adreseaza o rugaciune catre Dumnezeu, apoi fiecare se retrage în cortul sau, in vreme ce Anvar, intins in cortul mongol, se intreaba daca va ajunge intr-o zi sa aiba propria lui Biblie... A doua zi, devreme, el se strecoara afara din cort si vede o turma de capre de munte, numite „caprele lui Marco Polo". Aproape fara sa se miste, el izbuteste sa-l trezeasca pe fotograf, care poate, astfel, sa filmeze scena. De altfel, mai reusesc sa filmeze zborul unei pasari ibis, ce trece pe deasupra Tian-Tanului, coborand apoi, in zbor planat, in apropierea lor. Pe pasunea alpina acoperita cu gentiene albastre si galbene, ei gasesc din belsug un soi deosebit de cepe comestibile. Dupa micul dejun, calatoria continua, insa, inainte de a ajunge la trecatoare, sunt nevoiti sa abandoneze vehiculele, pentru a sfarsi ascensiunea pe jos. In momentul acela, un spectacol de toata frumusetea li se arata privirilor incantate: bratul inzapezit si neintrerupt al Tian-Tanului. Deasupra lor, dracilele, caprifoiul, macesii parfumati si clematitele acopera marginile prapastiilor. In valcele se zaresc lacurile verzui, acoperite in parte de gheata. Avand in vedere lipsa de oxigen, ghidul acorda turistilor putin ragaz pentru a face fotografii, dupa care ordona coborarea. Un vant inghetat incepe sa sufle. Alpinistii revin plini de veselie si zaresc niste mici rozatoare: marmote cu coada lunga si arici cu urechile mari (rozatoare din zona alpina asiatica - n.tr.). Anvar coboara cu pas sustinut, de muntean. Aproape de masini, mica trupa se opreste si se intinde pe iarba. Anvar aduce apa dintr-un parau, pentru a prepara un ceai. Apa fierbe repede, desi nu este foarte cald. La indemnul lui Danny, cazacul deschide Noul Testament si traduce in uighura un fragment din Epistola catre Efeseni: „... voi care odinioara erati departati, ati fost apropiati prin sangele lui Cristos. Caci El este pacea noastra..." (2:13-14). Sosind in catun, ei îi gasesc pe pastori asezati in jurul focului, bucurandu-se la gandul ca vor putea auzi mai multe lucruri despre subiectul cel nou care ii preocupa. Danny este emotionat, caci a observat ca in jurul focului se mai afla si alte persoane, care au venit dintr-un catun invecinat, special pentru a-l asculta. Le vorbeste din nou despre dragostea lui Dumnezeu, care vrea ca toti oamenii sa fie salvati. Le arata apoi cum functioneaza casetofonul si cum sa se initieze, prin intermediul emisiunilor postului de radio Monte Carlo, in invataturile Bibliei. — Astfel, chiar daca nu stiti sa cititi, puteti auzi vocea care vorbeste inimilor voastre! le spuse el. Doua saptamani mai tarziu, tinand cont de schimbarea vremii, Danny hotaraste intoarcerea pe drumul care se intinde de-a lungul poalelor Tian-Tanului. El reuseste sa obtina un pasaport pentru intreaga familie Kamaer, care are astfel bucuria de a-si revedea rudele. Dupa lungul ocol, care le permite sa evite desertul, ajung, in sfarsit, in satul bunicilor lui Anvar. - Anvar! spuse bunicul, ce bucurie sa te pot strange din nou in brate! Pentru a sarbatori aceasta zi deosebita, vreau sa iti incredintez o comoara care te asteapta de mai multi ani. Inainte de revolutie, am ascuns-o in gradina. Mi-a lasat-o un doctor englez, care a lucrat mult timp pentru a traduce o carte in limba uighura, pentru ca nu voia sa se intoarca cu ea in Pakistan. El mi-a spus: „Pastrati-o cu grija; este o comoara pentru toate popoarele." Acum, pentru ca exista o oarecare destindere in relatiile politice dintre cele doua tari, si-o voi incredinta, iar domnul acesta - spuse el aratand spre Danny - te va sfatui cum sa o folosesti. Anvar se apropie de Danny si deschide cutia sub privirile parintilor sai. Cutia contine un teanc de foi acoperite cu un scris marunt, vechi, dar perfect lizibil. - Ce minune! izbucneste Danny. O mare parte din Noul Testament si Psalmii, gata traduse in limba uighura! - Asta este ceea ce aveti aici! Noi vom sfarsi aceasta munca uriasa si o vom tipari! Anvar sare de gatul bunicului sau si al parintilor. Cazacul e fericit si el. Ia o foaie din cutie si citeste: „Mai am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu si va fi o turma si un Pastor" (Ioan 10:16). Anvar îi cere lui Danny sa ia cu sine manuscrisul si sa-l termine, apoi sa-l tipareasca în Anglia. - Vi-l voi aduce inapoi si veti avea cate un exemplar pentru fiecare familie! promite Danny. Astazi eu am sa va parasesc, pentru a ma reantalni cu sotia si cu cele trei fetite ale mele, drept pentru care va las in familie, inainte de a trece frontiera inapoi, sa veniti sa ma vedeti. Apoi, puse la punct socotelile impreuna cu ghidul sau, dupa care pleca. Inima lui era incantata peste masura, plina de bucurie si de recunostinta, impreuna cu cei doi americani, care inregistreaza totul pe calculator, vor putea pune la punct si variante ale traducerii in alte dialecte. Cel mai urgent este insa sa citeasca si celelalte pagini ale Sfintei Scripturi traduse in manuscris si sa le inregistreze pe casete. Prietenul sau, fotograful, va face ca ele sa ajunga la Radio Monte Carlo, si pastorii vor putea sa le auda la tranzistorul lor. Danny se gandeste la interesul pastorilor, la comoara pastrata cu grija de bunicul lui Anvar si in gand ii vine acest verset din Proverbe: „Ma bucur prin Cuvantul Tau, ca un om care gaseste o mare prada..."

Cele mai vizitate




VERSETUL ZILEI





Asteapta

Autor: Anonim

Te-am strigat cu disperare, Cu-nfrigurare si plangand. Am auzit o voce blanda si uimitoare raspunzand. Te-am rugat sa-mi dai lumina Calauzirea inteleapta, Cu nesfarsita bunatate Mi-ai spus numai atat: ASTEAPTA! S-astept? Ce sa astept? De ce? Stateam infrant si ratacit. Oare e mana Ta prea scurta? Urechea Ta n-a auzit? In genunchi ... a cata oara? Te-am implorat un semn sa-mi dai. Vreau un raspuns la rugaciune! Spune-mi "mergi" sau spune-mi "stai"! Mai invitat sa vin la Tine! Sa cer, sa cred si voi primi! Ai promis ca esti cu mine Sa ma ajuti oriunde-as fi! Dar ma simteam pierdut si singur, Si strigam ... Tu raspundeai in soapta Cu dragoste si cu rabdare: "Copilul meu iubit, ASTEAPTA!" Eram dezamagit si totul Mi se parea cumplit, nedrept Priveam spre cer cu neputinta. Sa mai astept? Dar ce s-astept! Atunci ai coborat la mine. M-ai privit in ochi. Plangeai. Mi-ai spus: "Doreai un semn? O voce? Atat e tot ce iti doreai? As fi putut sa clatin mutii Sa-ntunec soarele pe cer! As fi putut s-aprind vazduhul! Sa-i inviez pe cei ce pier! Daca ti-as arata intr-una Ce sa alegi sa-ti fie bine Tu ai avea raspuns la toate DAR ... nu m-ai intalni pe Mine! Nu ai putea sa simti iubirea Cu care ii incojor pe sfinti. Nu ai putea primi puterea Pe care o dau celor infranti! Nu ai astepta tacut o raza S-alunge norii disperarii! Nu ai simtii odihna sfanta Venita-n urma incercarii! N-ai sti sa umbli prin credinta! Nu m-ai vedea ca-s langa tine! Inima ta cea zbuciumata Nu s-ar mai odihni in Mine! Nu ai cunoaste revarsarea Iubirii Mele pe deplin, Cind Duhul Sfant iti umple viata Cu pace si cu Har divin! Daca durerea ta ar tine, o clipa doar Nu ai lupta! Nu ai cunoaste biruinta Ce poti s-o ai prin jertfa Mea! S-ar implini visele tale, Dar dorul Meu s-ar spulbera! N-as mai putea sa fac din tine O perla in comoara Mea! DECI, fiul Meu, mergi prin furtuna Gandind la zilele senine, Stiind ca cel mai mare dar, E sa ma intalnesti pe Mine!!! Chiar daca nu gasesti raspunsuri Si viata-ti pare prea nedreapta, Sa-ti amintesti ca sunt cu tine Chiar si atunci cand spun: ASTEAPTA!!"